Minunatele noastre mașini lansate, apoi abandonate!

Radu Micu

Rubrică săptămânală din seria Memento Mori prin care aducem înapoi în actualitate modele și versiuni despre care s-a vorbit foarte frumos în momentul lansării, au fost vedetele perioadei, iar apoi au ieșit din scenă fără ca măcar cineva să își dea seama.

Episodul 001. Ford Mondeo. Automobilul care avea totul. Mai puțin un loc în viitorul gamei Ford.

În 2007, Ford le-a prezentat europenilor un automobil care trebuia să demonstreze că nu este obligatoriu să cheltuiești o avere pentru a călători confortabil, elegant și cu sentimentul că ai făcut o alegere inteligentă. Se numea Mondeo. Era mare, bine construit, plin de tehnologie și suficient de rafinat încât să pună întrebări incomode unor constructori cu pretenții premium.

Cincisprezece ani mai târziu, Ford a încetat să-l mai producă în Europa.

Nu pentru că oamenii ar fi încetat să aibă nevoie de spațiu, confort sau siguranță. Și nici pentru că inginerii ar fi descoperit, între timp, că patru portiere și un portbagaj încăpător reprezintă o eroare fundamentală de proiectare.

Pur și simplu, lumea automobilului se schimbase. Iar Mondeo, unul dintre modelele care contribuiseră la construirea reputației europene a mărcii, nu mai încăpea în noua strategie.

Bine ați venit la „Minunatele noastre mașini abandonate!”, rubrica în care ne întoarcem la automobilele pe care industria ni le-a prezentat cândva drept extraordinare, pentru a descoperi de ce aceeași industrie a ajuns să se despartă de ele cu o politețe aproape suspectă.

În 2007, Ford știa exact ce voia să construiască

Mondeo nu era o noutate în 2007. Prima generație apăruse în 1993, iar numele devenise familiar familiilor europene, reprezentanților comerciali, managerilor și tuturor celor care considerau că un automobil trebuie să fie, înainte de orice, un mijloc excelent de transport.

Dar generația prezentată în 2007 reprezenta o schimbare importantă de ambiție.

Ford adoptase limbajul de design Kinetic Design, cu suprafețe dinamice, linii tensionate și o siluetă mai expresivă decât a predecesorului. Noul Mondeo urma să fie nu doar practic, ci și dezirabil.

Platforma tehnică, dezvoltată în cadrul arhitecturii Ford EUCD, permitea realizarea unui automobil generos dimensionat, cu o ținută de drum elaborată și un nivel ridicat de confort.

Constructorul oferea trei variante de caroserie: sedan, hatchback cu cinci uși și break, cunoscut sub denumirea Turnier pe anumite piețe.

Era o perioadă în care cumpărătorul avea încă libertatea de a alege forma automobilului în funcție de propriile nevoi, nu exclusiv în funcție de înălțimea la care dorea să stea deasupra asfaltului.

Un automobil care își permitea să deranjeze segmentul premium

Mondeo oferea un argument foarte serios: comportamentul rutier.

Ford Europa construise deja o reputație remarcabilă în acest domeniu. Focus demonstrase că un automobil de volum poate fi o plăcere la condus, iar Mondeo ducea aceeași filozofie într-o clasă superioară.

Direcția precisă, suspensia bine calibrată și echilibrul dintre confort și stabilitate deveniseră caracteristici definitorii ale modelului.

La acestea se adăugau, în funcție de echipare, sisteme precum suspensia controlată electronic IVDC, farurile adaptive, accesul fără cheie, conectivitatea Bluetooth și echipamente de siguranță avansate pentru perioada respectivă.

Astăzi, unele dintre aceste dotări par absolut obișnuite. În 2007, însă, ele făceau parte din argumentele cu care Ford încerca să convingă publicul că Mondeo poate concura cu automobile considerabil mai scumpe.

Și nu era numai discurs comercial.

În 2007, revista britanică Auto Express i-a acordat titlul de Mașina Anului. Presa auto europeană aprecia în mod deosebit comportamentul rutier și confortul modelului.

Mai exista un avantaj, poate mai puțin spectaculos în fotografiile publicitare: Mondeo era construit pentru drumuri lungi. Spațiul interior, scaunele și capacitatea de a parcurge sute de kilometri fără oboseală excesivă reprezentau calități reale pentru cei care foloseau automobilul zilnic. (Auto Express)

Un detaliu pe care industria contemporană îl tratează uneori ca pe o descoperire recentă, deși oamenii călătoresc de foarte multă vreme fără să aibă nevoie de un ecran central cât televizorul din sufragerie.

Motorul diesel, eroul unei epoci devenite incomode

În Europa anilor 2000, un automobil de talia lui Mondeo avea nevoie de motorizări diesel competitive.

Versiunile TDCi ofereau cuplul necesar pentru deplasări lungi, autonomie generoasă și consumuri atractive. Motorul de 2,0 litri era una dintre opțiunile importante ale gamei, alături de propulsoare pe benzină și alte variante diesel.

În acel moment, constructorii europeni investeau masiv în tehnologia diesel. Eficiența energetică și emisiile mai reduse de CO₂, comparativ cu motoare pe benzină echivalente, constituiau argumente comerciale și de reglementare.

Ulterior, atenția s-a îndreptat tot mai mult către emisiile de oxizi de azot și particule, către diferențele dintre testele de laborator și utilizarea reală și către costurile sistemelor de depoluare.

Este important să nu confundăm aceste probleme cu ideea că toate motoarele diesel ar fi fost identice sau că fiecare automobil echipat cu un asemenea motor ar fi reprezentat aceeași problemă de mediu.

Dar schimbarea de perspectivă a fost radicală.

Motorul pe care constructorii îl prezentau drept soluția inteligentă pentru Europa a devenit, treptat, o tehnologie pe care aceiași constructori au început să o retragă din tot mai multe game.

Clientul, între timp, rămăsese cu automobilul cumpărat pe baza argumentelor inițiale.

Și, eventual, cu ratele.

Și totuși, Mondeo nu era perfect

Ar fi nedrept să transformăm retrospectiva într-un exercițiu de admirație necondiționată.

Mondeo era mare. Foarte mare pentru un automobil de familie european, iar dimensiunile care îi ofereau un interior generos puteau deveni un inconvenient în parcările aglomerate.

Masa proprie ridicată influența performanțele versiunilor cu motoare mai modeste. Materialele și finisajele, deși îmbunătățite considerabil, nu atingeau întotdeauna standardele concurenților premium.

Chiar și Auto Express, într-o comparație publicată în ianuarie 2008, aprecia confortul, dinamica și portbagajul, dar constata că finisajele interioare nu se ridicau integral la nivelul Volkswagen Passat, iar versiunea testată era cea mai lentă din comparație.

Nu era un automobil fără compromisuri. Era însă unul în care compromisurile aveau, în general, o justificare practică.

Și tocmai asta îl făcea interesant.

De la automobilul mondial la automobilul fără viitor european

Povestea nu s-a încheiat odată cu generația din 2007. Ford a continuat să dezvolte Mondeo, iar următoarea generație europeană, introdusă în 2014, a adus noi tehnologii, motorizări și, ulterior, versiuni hibride.

În 2020, Ford România anunța chiar renunțarea la motoarele convenționale pe benzină din gama Mondeo, în favoarea versiunilor hibride. Constructorul prezenta această schimbare ca pe un pas către electrificare. (Ford News)

Un an mai târziu, pe 25 martie 2021, Ford comunica oficial că producția europeană Mondeo urma să înceteze la sfârșitul lunii martie 2022.

Explicația era limpede: schimbarea preferințelor cumpărătorilor și consolidarea ofertei de SUV-uri și modele crossover, precum Kuga și Puma, într-o strategie orientată către electrificare.

Ford preciza că, de la debutul din 1993, vânzările europene Mondeo ajunseseră la aproximativ cinci milioane de exemplare.(Ford Media Center)

Cinci milioane.

O cifră suficient de mare încât să demonstreze că Mondeo nu fusese o aventură comercială trecătoare.

Dar insuficientă pentru a-i garanta supraviețuirea.

De fapt, aici apare întrebarea incomodă: dacă Mondeo era un automobil atât de reușit, de ce a dispărut?

Răspunsul nu este că automobilul devenise inutil. Piața europeană a berlinelor și breakurilor de clasă medie se restrânsese, SUV-urile câștigaseră teren, iar constructorii își reorganizau investițiile către segmentele considerate mai promițătoare.

Nu putem afirma că Ford ar fi eliminat Mondeo exclusiv pentru a obține marje de profit mai mari, fără date financiare care să demonstreze acest lucru. Putem însă observa că strategia comercială a devenit mai importantă decât continuitatea unui nume consacrat.

Și există un detaliu revelator: numele Mondeo nu a dispărut pretutindeni. Ford a continuat să-l folosească pe alte piețe, inclusiv în China. Ceea ce Europa nu mai justifica din punct de vedere comercial putea avea încă sens în altă parte a lumii.

Când progresul ne cere să uităm

Să ne imaginăm un cumpărător european din 2007.

Alege un Mondeo după ce citește testele, compară motorizările, studiază dotările și ajunge la concluzia că este unul dintre cele mai bune automobile pe care și le poate permite.

Nu este o alegere irațională. Dimpotrivă. Are argumente solide, confirmate inclusiv de presa de specialitate.

Cincisprezece ani mai târziu, același constructor îi spune, în esență, că viitorul gamei europene se află în altă parte.

Nu este o trădare. Ford are dreptul să-și adapteze oferta la cerere, la reglementări și la propriile posibilități financiare.

Dar nici cumpărătorul nu este obligat să considere că automobilul său a devenit brusc depășit.

Un Mondeo întreținut corect poate continua să ofere ceea ce oferea și atunci: spațiu, confort, stabilitate și capacitatea de a parcurge distanțe mari. Vârsta aduce, firește, uzură, costuri de întreținere și limitări tehnologice. Dar nu anulează automat calitățile proiectului inițial.

Industria are nevoie să vândă automobile noi. Este firesc.

Mai puțin firesc ar fi să acceptăm fără întrebări ideea că fiecare generație nouă transformă generația precedentă într-o greșeală.

Verdict retrospectiv: Ford Mondeo, generația 2007

Ce merită admirat: echilibrul dintre confort și comportament rutier, spațiul interior, diversitatea caroseriei și ambiția de a oferi calități apropiate de segmentul premium la un preț mai accesibil.

Ce nu trebuie idealizat: dimensiunile și masa ridicate, diferențele importante dintre motorizări și echipări, calitatea inegală a unor finisaje și costurile inevitabile ale îmbătrânirii unui automobil complex.

Ce am pierdut: încă o alternativă europeană serioasă pentru cei care preferă o berlină sau un break spațios în locul unui SUV.

Mașina a dispărut. Argumentele au rămas.

Ford Mondeo nu a fost cel mai spectaculos automobil al generației sale. Nu a fost nici cel mai luxos, nici cel mai rapid și nici cel mai exclusivist.

Dar a reprezentat ceva ce industria europeană știa să facă foarte bine: un automobil rațional, proiectat cu ambiție inginerească, destinat oamenilor care voiau să călătorească bine, nu neapărat să impresioneze la semafor.

În 2007, Ford ne explica de ce noul Mondeo era un automobil extraordinar.

În 2022, ne explica de ce nu mai avea loc în gama europeană.

Ambele decizii pot avea justificări comerciale perfect rezonabile.

Dar între ele rămâne un automobil care nu a devenit mai puțin confortabil doar pentru că departamentul de strategie a descoperit că viitorul are o gardă la sol mai mare.

Și, dacă ne gândim bine, acesta este unul dintre cele mai curioase obiceiuri ale industriei auto: să cheltuiască averi pentru a ne convinge că a construit automobilul de care avem nevoie, iar câțiva ani mai târziu să cheltuiască alte averi pentru a ne explica de ce avem nevoie de cu totul altceva.

Ford Mondeo a fost abandonat de strategia europeană a constructorului. Nu neapărat și de argumentele care l-au făcut un automobil bun.

Surse principale pentru documentare și verificare

Găsiți mai multe articole similare pe Road Wide WEB!