Uniunea Europeană începe să reconsidere din temelii una dintre cele mai ambițioase decizii din istoria industriei auto: eliminarea emisiilor de CO₂ la automobilele noi începând din 2035. O schimbare previzibilă, pe care Oglinda Retrovizoare a anticipat-o încă de la început. Numai că problema fundamentală nu este anul înscris într-un regulament. Este distanța dintre ambițiile politice, capacitatea industriei și condițiile reale în care oamenii își folosesc automobilele. În plus față de asta, și subiectul ne doare acum pe noi cel mai mult: încetinirea ritmului de producție al automobilelor este deja proverbială, aproape că nu se mai îndoiește nimeni de așa ceva. Însă, dacă tendința rămâne, vor avea de suferit industriile pe verticală, și asta creează probleme. Foarte mulți furnizori de componente vor rămâne fără contracte, angajați până acum bine plătiți vor vedea cum se dărâmă castelul lor de nisip și va fi greu oricui să facă ceva.
Am spus de la bun început că anul 2035 este o țintă imposibil de aplicat în condițiile stabilite inițial și că termenul va trebui prelungit sau obiectivul modificat. Nu pentru că automobilele electrice nu ar avea viitor. Dimpotrivă, progresul tehnologic este incontestabil. Funcționarea unui EV este mult peste estimările inițiale și peste orice așteptări. Dar una e una, alta e alta.
O transformare industrială de asemenea amploare nu poate fi realizată prin simpla stabilire a unei date în calendar. Nu e destul să vrei. Nici măcar să poți! Trebuie să faci ce trebuie făcut. Și să testezi. Să repari, să corectezi. Iar 2035 e după colț.
Iar ceea ce se întâmplă acum la Bruxelles confirmă direcția acestei anticipări.
Pe 20 octombrie 2026 (exact ziua în care este scris acest comentariu), Reuters relatează că reprezentanții a trei mari grupuri politice din Parlamentul European au ajuns la un compromis privind reducerea obiectivului de emisii pentru automobilele noi în 2035. În locul reducerii de 100%, prevăzută de legislația actuală, propunerea discutată coboară ținta la 87,5%, cu un mecanism suplimentar de compensare legat de utilizarea oțelului european cu emisii reduse.
Este, încă, o propunere politică, nu o modificare legislativă definitivă. Dar semnalul este suficient de puternic: Europa începe să accepte că obiectivele industriale nu pot fi desprinse de realitățile economice și tehnologice.
Problema nu este automobilul electric. Problema este tot ceea ce trebuie să funcționeze în jurul lui.
Am condus automobile electrice și am urmărit evoluția tehnologiei. Sunt vehicule care oferă performanțe remarcabile, confort și o experiență de conducere foarte plăcută. Nu am niciun motiv să contest aceste calități.
Dar una este să conduci un automobil electric și cu totul altceva să construiești o economie europeană în care milioane de oameni să poată depinde exclusiv de el.
Am susținut și continui să susțin că, înaintea unei tranziții aproape totale către automobilele electrice noi, infrastructura trebuie să demonstreze că funcționează la scară mare, în condiții reale, nu doar în prezentări tehnice.
Ce ar însemna acest lucru?
Pe marile autostrăzi europene ar trebui să existe stații moderne de încărcare rapidă, cu 20–30 de puncte de încărcare într-un amplasament important, capabile să deservească simultan un număr mare de automobile. Iar vehiculele compatibile ar trebui să poată recupera energia de la 10% la 80% în aproximativ 15–20 de minute.
Nu o singură mașină, într-o demonstrație organizată de constructor. Nu într-o stație liberă, într-o zi liniștită.
Ci zeci de automobile, într-o vineri după-amiază, la începutul vacanțelor, când autostrăzile sunt aglomerate și oamenii vor să ajungă la destinație. Și să nu aud că se încarcă în 15 minute dacă ajunge prima mașină dar dacă apar 10 la încăcare simultan randamentul scade sub jumătate. Nu vreau să mă joc așa! Fiecare stație să fie rapidă, indiferent câte mașini alimentează simultan. A, nu se poate? Foarte bine, lăsați hățurile mai lejer până s-o putea!
Și nici măcar atât nu ar fi suficient.
O asemenea infrastructură ar trebui testată în exploatare cel puțin doi-trei ani, pentru a demonstra că poate funcționa fiabil, indiferent de sezon, temperatură, grad de ocupare și solicitările rețelei electrice. Pentru că pot apărea surprize! Domeniul fiind nou, numai testarea ne poate ajuta cu idei.
Acestea sunt, în opinia mea, condițiile minime pentru ca automobilul electric să devină o alternativă generalizabilă, nu doar o alegere potrivită pentru anumite categorii de utilizatori.
Reglementările europene prevăd deja amplasarea unor grupuri de stații de încărcare la intervale de cel mult 60 de kilometri pe principalele coridoare de transport. Este un început necesar. Dar existența unei stații nu garantează capacitatea de a deservi rapid și simultan zeci de automobile.
Diferența dintre infrastructura minimă prevăzută de lege și infrastructura necesară unei mobilități electrice de masă rămâne una dintre marile provocări ale tranziției. Și, da, miercuri 21 octombrie mergem la Bruxelles. Tocmai când Europa începe să-și pună întrebările incomode.
În următoarele zile vom fi la Bruxelles, unde vom participa la un program de pregătire pentru jurnaliști organizat de Comisia Europeană.
Va fi și o ocazie să luăm pulsul tendințelor europene, inclusiv al celor care influențează industria de automobile, investițiile și viitorul mobilității.
Nu plecăm cu ideea că automobilele electrice sunt la ananghie. Și nici cu convingerea că motoarele termice trebuie păstrate pentru totdeauna.
Plecăm cu întrebări.
Cât de repede poate Europa să construiască infrastructura necesară? Cine va suporta costurile tranziției? Câte locuri de muncă pot fi păstrate? Ce se va întâmpla cu furnizorii europeni? Și, poate cel mai important, cine va mai putea cumpăra automobilele pe care industria le va produce?
Am spus de la început că anul 2035 nu va putea rămâne neatins în forma sa inițială. Evoluțiile politice din această toamnă îmi întăresc convingerea.
Dar adevărata problemă nu este dacă termenul va fi modificat, dacă motoarele termice vor mai primi câțiva ani sau dacă Bruxelles-ul va găsi o nouă formulă de calcul pentru emisiile de CO₂.
Adevărata problemă este dacă Europa va reuși să construiască un sistem de mobilitate care să funcționeze pentru oamenii obișnuiți, nu doar pentru cei care își permit cele mai noi tehnologii.
Pentru că un automobil electric se poate încărca în 15 minute, în condițiile potrivite. Dar o industrie care a pierdut competitivitatea nu se reconstruiește la fel de repede.
Găsiți mai multe articole similare pe Road Wide WEB!
Road Wide Web by Oglinda Retrovizoare | 20 octombrie 2026