Minunatele noastre mașini lansate și abandonate. Un concept Road Wide WEB by Oglinda Retrovizoare. Episodul II

În industria automobilului există o tradiție fascinantă. O dată la câțiva ani, constructorii descoperă că tot ce au fabricat până atunci nu mai este vandabil. Poate că ceilalți au scos ceva mai bun sau poate că pur și simplu s-au plictisit. Și atunci, ceea ce obișnuia să fie strașnic a luat loc pe banca de rezerve.Noul model este revoluționar. Mai inteligent, mai sigur, mai economic, mai frumos. Până la un moment dat când… cercul se închide iar. Uneori, aproape că te întrebi cum a supraviețuit omenirea până în zilele noastre. Bine că pe noi nu ne scoate nimeni din joc…

În 2008, Opel lansa automobilul care trebuia să schimbe imaginea mărcii. Cinci ani mai târziu, traversam Europa cu el, în drum spre Salonul Auto de la Geneva. În 2022, constructorul renunța la Insignia. Ce se întâmplase între timp? Devenise mașina mai puțin bună sau industria își schimbase, încă o dată, definiția progresului?

Lansate și Abandonate — un concept Road Wide WEB by Oglinda Retrovizoare

Patru oameni, un Opel și Europa de traversat

În martie 2013, am plecat spre Salonul Auto de la Geneva cu un Opel Insignia. Traseul era București–Timișoara–Geneva și retur, cu o oprire pentru cazare într-un mic hotel cochet din Bonne, o localitate franceză aflată în apropierea graniței elvețiene.

Eram patru în mașină: subsemnatul, jurnalistul Daniel Haralambie, venit de la Constanța, și două studente aflate în practică jurnalistică.

Automobilul era un Opel Insignia din prima generație, cu motor diesel CDTI. Fotografiile recuperate din arhivă confirmă inscripția de pe portbagaj. Cel mai probabil era versiunea de 2,0 litri, deși nu mai pot garanta astăzi cilindreea exactă.

Nu era o plimbare de câteva ore, organizată pentru a admira peisajele. Era o deplasare de presă, cu patru oameni, bagaje, echipamente și un program care presupunea traversarea unei bune părți din Europa.

Dar atmosfera din automobil era departe de solemnitatea unei misiuni profesionale.

Daniel Haralambie, care este și un DJ priceput, își conectase tableta la sistemul audio al mașinii și mixa muzică în timpul călătoriei. Am recuperat recent și înregistrarea video. Este una dintre acele secvențe de arhivă care spun mai mult despre atmosfera unei epoci decât zeci de fotografii publicitare.

În 2013, aveam deja muzică mixată în direct, tehnologie digitală, patru oameni la bord și Europa în față. Nu aveam nevoie ca automobilul să ne analizeze dispoziția sau să ne recomande un playlist.

Aveam un DJ adevărat. Care, spre deosebire de unele sisteme multimedia moderne, înțelegea imediat comenzile vocale.

Și mai exista ceva: un automobil conceput pentru asemenea călătorii. Spațios, cu o caroserie de berlină, un motor diesel potrivit pentru drumuri lungi și o arhitectură tehnică dezvoltată într-o perioadă în care constructorii europeni încă investeau masiv în automobilele de clasă medie.

Mergeam spre Geneva pentru a descoperi automobilele viitorului. Iar mașina cu care călătoream fusese prezentată, cu numai cinci ani înainte, drept unul dintre cele mai importante automobile ale viitorului Opel.

2008. Opel decide să reinventeze Opel

Când a apărut Insignia, în 2008, constructorul german se afla într-un moment delicat. Marca făcea parte din General Motors, iar imaginea sa europeană avea nevoie de o schimbare.

Vectra, modelul pe care Insignia îl înlocuia, fusese un automobil rațional și apreciat pentru utilitatea sa, dar Opel voia mai mult. Voia un automobil care să atragă prin design, tehnologie și rafinament, nu doar prin raportul dintre preț și echipare.

Insignia a reprezentat o ruptură vizuală față de predecesorul său.

Liniile caroseriei deveniseră fluide, profilul era mai elegant, iar interiorul propunea o ambianță mai elaborată. Opel vorbea despre o nouă filozofie de design, construită în jurul ideii de precizie germană și eleganță sculpturală.

Expresia suna bine. Și, spre deosebire de multe alte formule publicitare, avea și o reprezentare vizibilă în produs.

Insignia era un automobil atrăgător.

Mai important, constructorul îi pregătise un arsenal tehnologic serios: suspensia adaptivă FlexRide, farurile adaptive AFL+, tracțiunea integrală cu distribuție electronică a cuplului și sistemul Opel Eye, capabil să recunoască anumite indicatoare rutiere și să avertizeze la părăsirea benzii de circulație.

Aceste dotări nu erau prezente pe fiecare exemplar, ci depindeau de versiune și echipare. Dar demonstrau ambiția proiectului.

Opel nu voia să construiască doar un înlocuitor pentru Vectra. Voia să demonstreze că poate concura tehnologic și calitativ cu automobile aflate mai sus în ierarhia pieței.

Iar recunoașterea a venit repede.

Insignia a câștigat titlul European Car of the Year 2009, cu 321 de puncte, față de cele 320 obținute de Ford Fiesta.

Un singur punct diferență.

Suficient pentru un trofeu european și, probabil, insuficient pentru a convinge un scoțian că merită să plătească în plus pentru o culoare metalizată.

O mașină mare, cu ambiții și compromisuri pe măsură

Insignia era mai mult decât o caroserie reușită.

Opel construise un automobil de aproximativ 4,8 metri lungime, cu o prezență rutieră considerabilă și un habitaclu proiectat pentru utilizarea zilnică, dar și pentru deplasări lungi.

Gama cuprindea versiuni pe benzină și diesel, transmisii manuale și automate, tracțiune față sau integrală, precum și mai multe variante de caroserie.

Motorul 2.0 CDTI avea un rol important în oferta europeană. Cuplul și autonomia oferite de diesel reprezentau argumente puternice într-o perioadă în care costul deplasărilor lungi conta enorm pentru cumpărătorii de automobile de clasă medie.

Dar Insignia nu era lipsită de defecte.

Masa ridicată afecta agilitatea și performanțele unor versiuni. Ergonomia consolei centrale, cu numeroase butoane, solicita o perioadă de acomodare. Vizibilitatea în anumite direcții era influențată de designul caroseriei, iar spațiul disponibil nu era întotdeauna atât de generos pe cât sugerau dimensiunile exterioare.

În plus, odată cu înaintarea în vârstă, anumite motorizări și sisteme tehnice au impus proprietarilor costuri de întreținere care nu trebuie ignorate.

Nu era un automobil perfect. Dar nici nu pretindea că a inventat perfecțiunea.

Sau, mai exact, departamentul de marketing putea pretinde orice. Inginerii trebuiau să facă mașina să funcționeze.

Geneva 2013. Eficiența devenise noua obsesie

În arhiva personală am regăsit și fotografii de la standul Opel, cu un Insignia alb, prezentat în versiune ecoFLEX.

Pe portiera automobilului erau afișate două cifre: 5,3 l/100 km și 139 g CO₂/km.

Acestea erau valori oficiale de omologare, nu măsurători efectuate în traficul real. Distincția este importantă, pentru că în acei ani industria auto europeană își construia tot mai mult argumentele comerciale în jurul consumului și emisiilor de dioxid de carbon.

Dieselul era încă prezentat drept o soluție eficientă pentru deplasările lungi. Constructorii investeau în sisteme de injecție, turbocompresoare, management electronic și tehnologii de reducere a emisiilor.

Ceea ce astăzi pare o etapă controversată a istoriei automobilului era atunci o direcție tehnologică susținută de investiții considerabile.

Problemele legate de oxizii de azot, particule și diferențele dintre emisiile de laborator și cele din trafic aveau să schimbe profund perspectiva asupra dieselului european.

Dar în 2013, la Geneva, un consum declarat de 5,3 litri pentru un automobil de asemenea dimensiuni era încă un argument comercial puternic.

[Aici se inserează fotografiile originale cu Opel Insignia ecoFLEX alb, expus la Geneva.]

Privind astăzi acele fotografii, este interesant cât de repede se schimbă criteriile după care industria definește un automobil responsabil.

Ieri, un diesel eficient reprezenta o alegere inteligentă. Astăzi, constructorii își concentrează investițiile asupra electrificării.

Progresul tehnologic este real. Dar schimbarea argumentelor comerciale merită urmărită cu aceeași atenție ca schimbarea motoarelor.

Frankfurt 2013. Viitorul primește o actualizare

Șase luni după călătoria noastră la Geneva, mă aflam din nou în fața unui Opel Insignia, de această dată la Salonul Auto de la Frankfurt.

Constructorul prezenta versiunea restilizată a primei generații.

Și aici povestea devine cu adevărat interesantă.

În 2008, Opel ne explicase că Insignia reprezenta o nouă eră. În 2013, aceeași companie avea deja o listă consistentă de argumente pentru care automobilul trebuia îmbunătățit.

Designul exterior fusese modificat. Grila frontală, blocurile optice și partea posterioară primeau o înfățișare actualizată. Gama de motorizări era revizuită, cu propulsoare noi și promisiuni suplimentare privind eficiența.

Dar poate cea mai semnificativă schimbare era în interior.

Consola centrală, criticată pentru multitudinea comenzilor, fusese simplificată. Opel introducea sistemul multimedia IntelliLink, cu ecran tactil de opt inci, comenzi vocale și un touchpad amplasat pe consola centrală.

Sistemul fusese dezvoltat împreună cu Bosch, care prezenta oficial, în septembrie 2013, noua arhitectură multimedia bazată pe Linux. Bosch Media Service

Deodată, automobilul care fusese atât de modern cu cinci ani înainte avea nevoie de o interfață nouă pentru a rămâne competitiv.

Firește, îmbunătățirile erau reale. Tehnologia evolua, iar cumpărătorii aveau alte așteptări.

Dar există o ironie pe care industria automobilului o cultivă fără să pară conștientă de ea: fiecare nouă generație sau restilizare este prezentată ca o mare victorie, chiar și atunci când principalele argumente sunt corectarea lucrurilor pe care constructorul le proiectase anterior.

În cazul nostru, comparația era aproape comică.

În martie, Daniel Haralambie mixa muzică pe o tabletă conectată la instalația audio a Insigniei. În septembrie, Opel prezenta o nouă generație de conectivitate multimedia, menită să transforme experiența de la bord.

Nu contestăm utilitatea noilor tehnologii. Dar experiența noastră demonstra că oamenii puteau avea deja o călătorie extraordinară fără să aștepte următoarea revoluție digitală.

Și, spre deosebire de un sistem de infotainment, Daniel nu avea nevoie de actualizări software pentru a schimba piesa.

[Aici se inserează secvența editată din conferința de presă Opel de la IAA Frankfurt, septembrie 2013.]

2017. Încă o generație, încă o promisiune

În 2017, Opel a prezentat a doua generație Insignia.

Noul automobil aducea o platformă modernizată, o reducere semnificativă a masei, în funcție de versiune, tehnologii suplimentare de asistență și un design care continua direcția stilistică a primei generații.

Insignia Grand Sport și Sports Tourer erau argumentele cu care constructorul încerca să rămână relevant într-un segment european tot mai dificil.

Numai că anul 2017 a adus și o schimbare mult mai importantă decât lansarea unui automobil.

General Motors a vândut Opel și Vauxhall grupului francez PSA.

Pentru Insignia, aceasta însemna că viitorul urma să fie decis într-o organizație industrială diferită de cea care o proiectase.

Automobilul a continuat să fie produs și a primit o nouă actualizare în 2020, dar contextul pieței se schimba rapid.

SUV-urile câștigau teren. Constructorii își reorganizau investițiile. Electrificarea devenea o prioritate, iar segmentul berlinelor europene de clasă medie pierdea din importanță.

Opel Insignia rămânea un automobil competent, dar competența nu mai era suficientă pentru a-i garanta continuitatea.

2022. Sfârșitul unui automobil care trebuia să aibă viitor

În 2022, producția Opel Insignia a încetat.

După paisprezece ani și două generații, modelul care fusese lansat pentru a schimba imaginea constructorului german ieșea din scenă.

Nu fusese înlocuit direct cu o nouă generație Insignia.

Opel își orienta strategia către alte tipuri de automobile și către electrificare, într-un context în care grupul Stellantis, format în 2021 prin fuziunea PSA cu FCA, își reorganiza portofoliul.

Nu putem susține că Insignia a dispărut pentru că era un automobil prost. Nici că renunțarea la model ar fi fost determinată de un singur factor.

Mai corect este să observăm convergența mai multor schimbări: reducerea cererii pentru berlinele tradiționale, popularitatea SUV-urilor, presiunile de reglementare și prioritățile investiționale ale constructorului.

Insignia nu a fost singura victimă a acestei transformări. Ford Mondeo a dispărut și el din oferta europeană în 2022. Alte nume importante ale clasei medii au avut destine asemănătoare.

Europa nu a renunțat la nevoia de a călători confortabil. A renunțat, într-o măsură tot mai mare, la una dintre formele clasice prin care industria satisfăcea această nevoie.

Ce avea bun. Ce avea prost. Ce am pierdut.

Privită retrospectiv, prima generație Insignia rămâne un automobil ambițios.

Designul a rezistat rezonabil trecerii timpului. Tehnologiile oferite la lansare erau competitive, iar gama de motorizări și caroserii permitea alegerea unor configurații foarte diferite.

Era un automobil potrivit pentru drumuri lungi, cu o ținută de drum stabilă și un nivel de confort care justifica poziționarea sa în clasa medie superioară.

Dar nu trebuie idealizat.

Masa ridicată, vizibilitatea imperfectă, ergonomia aglomerată a primei planșe de bord și complexitatea anumitor sisteme tehnice reprezentau compromisuri reale.

Iar un exemplar vechi de peste un deceniu trebuie evaluat astăzi și după starea tehnică, istoricul întreținerii și eventualele probleme ale motorizării, nu doar după reputația pe care modelul o avea când era nou.

Totuși, rămâne o întrebare.

Dacă în 2013 un Opel Insignia putea transporta patru oameni și bagajele lor de la București până la Geneva, oferind confortul și autonomia necesare unei deplasări de presă, ce anume a devenit fundamental imposibil în anii care au urmat?

Răspunsul este simplu: nimic din misiunea de bază a automobilului nu a devenit imposibil.

S-au schimbat tehnologiile, reglementările, preferințele cumpărătorilor și calculele economice ale constructorilor.

Dar valoarea practică a unui automobil nu dispare automat odată cu modelul din catalog.

Verdictul nostru: abandonată, dar nu infirmată

Opel Insignia a fost lansată într-un moment în care constructorii europeni încă investeau masiv în berline de clasă medie, convinși că acestea reprezentau una dintre expresiile cele mai complete ale automobilului modern.

A primit premii, a fost modernizată, a cunoscut două generații și a dispărut atunci când strategia industrială a decis că alte segmente merită prioritate.

Nu toate deciziile comerciale sunt greșite. Nu toate automobilele abandonate merită salvate.

Dar nici fiecare automobil nou nu reprezintă automat un progres în toate privințele.

Insignia ne amintește că există o diferență între progresul tehnologic și înlocuirea permanentă a produselor.

Iar uneori, automobilul de care industria nu mai are nevoie poate fi încă automobilul de care proprietarul său are nevoie în fiecare dimineață.

Mașina a dispărut. Călătoria a rămas.

În martie 2013, patru oameni traversau Europa într-un Opel Insignia, în drum spre Salonul Auto de la Geneva.

În mașină era muzică, se vorbea, se râdea, iar Daniel Haralambie transforma o tabletă într-o consolă de DJ improvizată.

Nu ne preocupa faptul că automobilul nu avea toate tehnologiile pe care constructorii urmau să le introducă în următorii treisprezece ani.

Aveam ceea ce ne trebuia pentru acea călătorie.

Astăzi, Insignia nu se mai fabrică. Dar drumurile dintre București, Timișoara și Geneva sunt tot acolo. Oamenii continuă să aibă nevoie de spațiu, autonomie, siguranță și confort.

Industria ne explică de ce avem nevoie de automobile diferite.

Și, în multe privințe, are dreptate.

Dar ar fi interesant să ne explice și ce anume nu mai putea face Insignia.

În definitiv, automobilul nu știe că a ieșit din modă.

Și, din fericire, nici nu citește comunicatele de presă.

Surse documentare

• European Car of the Year — Opel Insignia, câștigătorul ediției 2009. Confirmă rezultatul de 321 de puncte față de 320 pentru Ford Fiesta.
• Publicitate Opel România din 2009. Document de epocă privind promisiunile inițiale: design, FlexRide, tracțiune integrală și iluminare adaptivă.
• Bosch, comunicat oficial din 10 septembrie 2013. Confirmă tehnologia sistemului multimedia introdus odată cu restilizarea.
• Auto Bild — prezentarea restilizării Opel Insignia din 2013

Găsiți mai multe articole similare pe Road Wide WEB!